Când ai copii mici totul este despre limite. Cum să îi spui copilului nu. Cum sa il faci sa te asculte. Cum sa îl înveți reguli sociale si de comportament. Și da, este esențial să facem lucrurile astea într-un mod pozitiv și cu blândețe, astfel încât copilul sa poata integra ce i se spune, nu doar să facă de frică. Însă, în același timp, este important sa ii mai spunem copilului si DA. Iată câteva idei bazate pe conceptul de PERMISIUNE din Analiză Tranzacțională.
O mare etapă in dezvoltarea copiilor este gestionarea emoțiilor. Emoțiile lor își fac simțită prezența si nouă atunci cand copilul se întinde prima oară pe jos și plânge sau trantește cana cu apă pentru că ar fi vrut-o pe alta. Asta e momentul (pe la vreo 2 ani ai lor) în care noi părinții avem de ales: ori spunem nu acestor emoții, ori le spunem da.
Sunt multe motive pentru care am fi tentați să spunem nu:
1. Nouă așa ni s-a spus când eram mici. De câte ori ați auzit un inofensiv „Hai, termina cu prostiile!” sau un „Ce înseamnă asta?! Așa se poarta copiii cuminți?” Sau orice variațiuni pe aceeași temă, toate însemnând „Emoțiile tale nu sunt ok”.
2. Noi nu suntem OK cu anumite emoții. În fiecare familie sunt încurajate cu predilecție anumite emoții in defavoarea altora. Pentru unii e mai acceptabil să fii furios decât trist. Pentru alții, este OK doar să fii binedispus mereu. Pentru alții, tristețea le aduce mai des ce au nevoie/își doresc decat furia. Aspectele acestea nu sunt pe față. Doar simțim cu copiii noștri la un moment dat ca expresia furiei lor sau a tristetii sau fricii ne face să ne simțim foarte incomod.
3. Cei din jurul nostru reacționează imediat spre a înăbuși expresia sentimentelor copilului. „Nu plânge! Uite îți dau o jucărie/covrig/bomboana/telefonul….”. Sau „Aaaa păi dacă plângi nu mă mai joc cu tine”. Multe dintre aceste reacții sunt ori mită, ori șantaj, ori culpabilizare a unui copil pentru a îl convinge să ne menajeze nouă sentimentele și să nu ne facă sa privim în față sentimente sincere, pentru că e greu.
Care sunt motivele pentru care ai vrea sa spui DA acestor sentimente?
1. Copilul va învăța o modalitate utilă de a le gestiona. De exemplu a spune ce are nevoie. Sau a cere ajutor. Sau a veni să te îmbrățișeze daca dorește să fie îmbrățișat. Sau a pune o întrebare daca are nevoie de informație. Toate aceste modalități sunt utile si sănătoase pentru viata lui sau a ei, spre deosebire de a acoperi sentimentele cu distracție sau mâncare sau a le reprima pur si simplu.
2. Copiii se descarcă de stresul acumulat de-a lungul zilei atunci când au un tantrum (criză de furie). Orice despărțire prelungită de părinți (grădinița de exemplu), tranziție in timpul zilei, cearta cu un alt copil sau adult, oboseala, foame, stimulare senzoriala streseaza un copil așa de mic. Ei fac față cu greu. O modalitate de a face față este aceasta criză de furie prin care ei se elibereaza de tot stresul. Nu vrem să le interzicem asta.
3. Este o ocazie extraordinară de relaționare pentru ei si pentru noi, împreună. Este un moment în care noi le arătăm dragostea noastră necondiționată. Le aratam că se pot baza pe noi orice ar fi. Ce dar mai mare le putem oferi copiilor noștri?
Cum poti sa le spui da?
Lăsându-i să se exprime asa cum simt nevoia. Fiind acolo, în tăcere sau cu foarte puține cuvinte, acceptând ca este normal și firesc ca ei să simtă. Nereacționand exagerat sau făcând o mare chestie din aceasta expresie a lor. Spunând cu cuvinte si prin atitudinea noastră „Ești OK copile. Ești în siguranță și ești iubit. Nu mă sperie nimic din ce vine de la tine.”
Nu este nicidecum ușor ce propun eu. Însă câștigurile sunt mari și pentru ei și pentru noi. Le spunem și lor, dar și copilului din noi „I’ve got your back!”. Și asta este extraordinar.