Probabil toata lumea a auzit despre depresia post-partum. Statistic, una din 10 femei este diagnosticata cu depresie post-partum, ceea ce e putin, nu? Nu chiar.

Statisticile se bazeaza pe cazurile DIAGNOSTICATE. Si in general cand apar astfel de cifre, sunt luate din tari dezvoltate unde oamenii chiar se preocupa de asa ceva. Insa diagnosticarea unei tulburari psihologice este ceva foarte alunecos. In primul rand, nu toate femeile se duc la medic daca au simptome depresive. Nu toate femeile recunosc, macar, aceste simptome. Apoi, depinde foarte mult de gradul de severitate. Simptomele se incadreaza pe o scala a gravitatii iar psihiatrul are puterea sa decida daca este ceva clinic sau subclinic. Apoi, unii psihiatri sunt foarte relaxati in a da diagnostice si pastile chiar si unde nu e cazul. Acest fapt descurajeaza si mai mult femeile din a cere ajutor. Last but not least, cand stai acasa cu copilul… cu cine il lasi pana mergi tu la doctor? Cum te descurci cu el 3 ore cat astepti pe hol? In plus, depresia post-partum poate aparea oricand in primul an, nu doar imediat dupa nastere, ceea ce e foarte confuzant, doar nu degeaba i-o spune ‘post-partum’.

In realitate, foarte multe femei trec prin stări asemanatoare celor depresive, mai ales in primul an cu copilul. Americanii vorbesc despre ceea ce se cheama ‘baby blues’ care apare la 8 din 10 femei! Adica o tristete usoara si o predispozitie catre plans, melancolie, lipsa a bucuriei. Ceea ce inteleg eu de aici este ca forme grave de depresie au 1 din 10 femei insa triste sunt undeva pana la 8 din 10! Mie mi se pare enorm. Enorm pentru o problema mare care pare sa nu preocupe pe nimeni. Nu stiu despre voi dar mie nu mi-a zis nimeni despre asa ceva inainte sa nasc. Stiam doar pentru ca sunt psiholog. Altfel, celelalte mamici din jurul meu nu au curajul sau se simt rusinate si nu vorbesc despre asta. Sau poate nu vor sa sperie noile mamici, dupa cum mi-a spus mie cineva.

Care sunt, deci, simptomele?

Pentru formele severe sunt lipsa tonusului vital, tristete prelungita, anxietate mare, ganduri despre moarte si despre suicid, chiar psihoza (o stare de constiinta schimbata fata de normal unde persoanei i se par reale lucruri care nu exista). Pentru astfel de cazuri, tratamentul cu medicamente si consultul psihiatric este foarte important pentru ca persoana sa nu isi faca rau siesi sau copilului.

‘Baby blues’ sau confuzia emotionala de dupa nastere sunt marcate de griji pentru propria persoana sau copil, ganduri repetitive neplacute de care scapi mai greu, tristete temporara, lipsa de chef, senzatia ca nu esti o mama destul de buna, iritabilitate, sensibilitate crescuta fata de stimuli (zgomot, aglomeratie, lumina), insomnii. Deci… multe chestii complet firesti in primul an de mamicie. Mie mi se pare raspunsul firesc al corpului si al creierului la niste schimbari atat de masive ce au loc in viata noastra. Diferenta intre formele mai severe si „normalitate” este ca formele severe te fac sa nu prea mai faci fata la viata de zi cu zi. Devine greu sa te ridici din pat, sa ai grija de bebe, sa faci dus, etc.

Deci ce anume ne face sa ne simtim asa? Pe de o parte exista o predispozitie genetică. Unele persoane sunt mai predispuse la dezechilibre psihologice decat altele. Schimbările hormonale masive pot activa aceste predispozitii si pornesc simptomele. Apoi, exista motivele mai banale, si anume: lipsa somnului! Este un factor foarte important. Foarte multe dintre noi nu putem sa ne odihnim cum trebuie iar asta ne face vulnerabile. Apoi lipsa ajutorului din partea partenerului. Un alt factor favorizant extrem de important si de comun. Lipsa ajutorului din partea familiei si/sau prieteni. Aici devin utile comunitatile de mamici 🙂 Dieta, lipsa activitatii fizice, situatia financiara sunt alti posibili factori contribuanti.

Ce putem face pentru a ne simti mai bine?

1. Odihna! Este primul si cel mai important lucru. Epuizarea adaugata la emotii luate razna = reteta pentru dezastru. Si acum o sa spuneti (ceea ce stiu si eu) ca nu puteti controla cat si cand si cum doarme copilul. Si nici faptul ca e foarte activ si trebuie sa alergati dupa el. Stiu. Insa puteti cere ajutor de la partener/un membru al familiei/o bona sa va ofere cate o ora zilnic sau cateva ore in weekend in care sa faceti CE VRETI VOI. Nu neaparat sa dormiti. Epuizarea are la baza descarcarea bateriilor complet si imposibilitatea de a le reincarca. Somnul nu e singura modalitate de a va reincarca, faceti ceva ce va place sau uitati-va la serialul ala pe care l-ati inceput demult si nu l-ati mai terminat. Cheia aici este PREVIZIBILITATEA si SIGURANTA ca veti avea aceste momente.

Un studiu foarte interesant a avut in vedere 3 grupuri de maimute. Un grup care avea mancare din belsug mereu, un grup care avea mancare mereu insuficienta si un grup care avea cand mancare multa, cand putina. Grupul cel mai atent si mai afectuos cu copiii lor a fost, bineinteles, cel cu mancare multa. Insa surpriza a fost ca cel cu mancare mereu putina a fost aproape la fel! Grupul care s-a comportat agresiv si isi neglija copiii a fost cel cu cantitate variabila de mancare. La fel functionam si noi. Pe mine ma ajuta ENORM sa stiu ca zilnic vine sotul si o ia el pe fetita noastra si pot sa merg la alergat sau sa scriu pe blog sau sa citesc o carte NEÎNTRERUPTĂ o ora sau doua. La fel si cu timpul dintre cand merge ea la somn si ma culc si eu: am nevoie ca timpul asta sa fie al meu si la fel de mult cantitativ in fiecare zi. Altfel o iau putin razna.

Ah! Si nu faceti treaba in casa in timpul asta. Niciodata.

2. Aveti grija la ce mancati si la activitatea fizica. Produsele intens procesate sau foarte dulci favorizează depresia. Sportul da drumul in creier endorfinelor (substantele care dau o stare de bine). Apoi, in felul asta probabil va veti simti mai bine si cu corpul vostru ceea ce va creste stima de sine si senzatia de bine.

3. Aveti grija de relatia de cuplu. Nu va certati pentru lucruri non-esențiale, încercați sa fiti tolerante, recunoasteti cand gresiti. Si pretindeti acelasi lucru de la partener. Nu e simplu, insa pentru femei relațiile bune sunt esentiale pentru o dispozitie ok si trebuie sa avem grija de noi.

4. Creati-va un grup de alte femei care sa va inteleaga si cu care sa va sustineti reciproc. Femeile sunt facute sa discute lucrurile si sa empatizeze, sunt cele mai bune atunci cand avem nevoie să ne plangem fara sa primim tot felul de soluții (care mai de care mai impractice).

Drept concluzie as vrea sa spun cat de important este sa fim amabile cu noi insine si sa nu ne judecam atunci cand am ramas fara combustibil. Nu va ganditi ca sunteti singurele care se simt mai putin decat extraordinar, sau ca e o rusine sa cereti ajutor. Nu ezitati sa va puneti uneori pe primul plan si sa faceti cunoscute limitele voastre.

Si nu asteptati sa creasca copilul, sa nu mai alaptati, sa doarma toata noaptea, sa se alinieze planetele. ACUM.

Pentru a putea fi mame bune trebuie sa fim mai întâi ok cu noi, odihnite, mancate, ascultate. Sentimentele umane sunt mereu amestecate, si e ok.