La o emisiune care învață oamenii să vorbească corect limba română au prezentat, într-o zi, o eroare de logică: felul în care știrile mondene prezintă, de multe ori, nașterea copiilor vedetelor sub forma “X a devenit mamă/tată pentru a doua oară”. Argumentul era că nu poți deveni mamă sau tată decât o singură dată, la primul copil. Apoi, se cheamă doar că ai mai făcut copii. Mi-a rămas în cap ideea asta deoarece mi s-a părut că surprinde mai mult decât o simplă eroare de logică sau de limbă. Surprinde o realitate psihologică extrem de complexă, cea de a deveni mamă (sau tată, însă eu voi vorbi în acest articol despre femei). Într-adevăr, mamă DEVII atunci când ai primul copil, iar această experiență este una dintre cele mai răvășitoare pentru femei.

Lucrurile pe care ni le imaginăm înainte să avem primul copil sunt, în general, îmbucurătoare și ne dau energie și tonus. Ca viitoare mămici, ne gândim cum vom aranja camera copilului, alegem cele mai bune branduri de hăinuțe, sisteme de purtare, cărucioare, ne imaginăm cum vom ține în brațe un copil și că vom fi foarte fericite. Aceste imagini nu reușesc să fie concrete, deoarece nu avem de ce să le legăm, însă ele sunt învăluite de o senzație de bine, de speranță, de optimism. Imaginația noastră anticipează felul în care vom resimți fericirea alături de un copil pe care sigur îl vom iubi nespus și care ne va îmbogăți viața.

Este importantă proiecția în viitor, imaginarea situației care va să vină, deoarece pregătim astfel “terenul” psihic pentru mămicie și ne umplem rezervoarele de energie pentru a avea resurse când vom avea nevoie de ele (și vom avea, nu glumă!).

Vitalitatea care vine cu un nou copil este atoatecuprinxătoare, radiem, facem planuri, simțim emoții intense.

Când încep contracțiile, încep și surprizele pentru multe dintre noi. Parcă doare mai tare decât ne-am imaginat, uneori atât de tare încât ne umbrește, pe moment cel puțin, bucuria că vine copilul. Poate ne doream să naștem natural și a trebuit să facem cezariană. Poate ne doream să alăptăm și, dintr-un motiv sau altul, nu am reușit. Corpul nostru pe care credeam ca îl cunoaștem reacționează în feluri ciudate la experiența nașterii. Poate ne refacem mai greu decât ne-am imaginat. Poate că tristețea și anxietatea primeaza după ce am născut, în locul euforiei care ni s-a tot spus că ne va cuprinde. Toate aceste surprize zguduie încrederea noastră de sine și în corpul nostru, ne pun la grea încercare mintea și emoțiile. Apar teme noi în viața noastră de femei, precum lipsa controlului asupra corpului, îndoiala că vom putea face față la ce urmează, dezamăgirea față de experiența nașterii sau a alăptării care nu a decurs conform planului.

În experiența mea de mama și ca psiholog, trecerea aceasta atât de bruscă, binară, de la a nu fi mamă la a fi este una extrem de impactantă.

Însă lucrurile nu se opresc aici. Apare o nouă ființă care este responsabilitatea noastră 100%. De azi. Ieri nu era așa. În experiența mea de mama și ca psiholog, trecerea aceasta atât de bruscă, binară, de la a nu fi mamă la a fi este una extrem de impactantă. Nimic nu te poate pregăti pentru așa ceva. Nu există nici un training, nici un instructaj, nevoile copilului sunt mari și pe multe dintre ele doar noi le putem satisface și nu prea știm cum.

Șoc cu șoc, energia noastră vitală scade și, în multe cazuri, se instalează o senzație neplăcută, pentru fiecare dintre noi cu altă nuanță. Pentru unele femei este furie, pentru altele tristețe, frică. Nu e timp, însă, pentru procesarea emoțiilor și a șocului când tu trebuie să hrănești un copil din oră în ora și ești atât de obosită fizic și psihic, te mai și refaci după o grea încercare prin care a trecut corpul… Așa poate apărea chiar și depresia post-partum, în funcție de resursele personale și înconjurătoare de care dispune fiecare mămică.

La nivel psihologic, nașterea unui copil înseamnă pentru femeie și nașterea ei ca mamă. Nașterea vine cu vitalitate și energie, însă ce uităm, uneori, este ce se întâmplă cu persoana care eram înainte de a naște. Ea unde se duce? O bucată din identitatea noastră pe care ne bazam până acum dispare, sau, cel puțin pentru moment, își pierde vitalitatea.

Procesul prin care devenim mame este unul de câștig al unei noi vieți și pierdere a ceea ce era înainte.

De aceea, pe lângă bucuria enormă care este apariția unui copil, există și tristețea, melancolia, după identitatea pierdută. Lumină și umbră, alb și negru, orice experiență completă este alcătuită din polarități. Pentru mine, a deveni mamă înseamnă a trece prin această experienți amestecată, dificiliă, copleșitoare, uluitoare și a simți toată gama de sentimente care vine la pachet.

Dacă această temă vă inspiră, vă invităm la Conferința Națională de Analiză Tranzacțională 2019. Tema de anul acesta este “Pierderea și regăsirea vitalității”, iar în cadrul evenimentului vor fi workshop-uri experiențiale unde vom explora ideea pierderii și regăsirii vitalității din mai multe puncte de vedere. Noi credem mămicile ar putea afla lucruri valoroase despre noua lor identitate, poate chiar și o sursă de vitalitate.