Între lumi: atunci când nu te mai simți acasă nicăieri

Întâlnirile m-au ajutat să pun nume unor sentimente pe care le aveam de ani de zile, dar pe care nu le înțelegeam pe deplin. Faptul că am simțit că aparțin în două locuri și în același timp niciunui loc pe deplin nu era ceva neobișnuit, ci o experiență comună pentru mulți alții care au emigrat.

Am apreciat foarte mult perspectiva pe care ai adus-o, materialele atât de relevante și felul în care ai lăsat timp pentru procesare și reflecție. Ai reușit să păstrezi un echilibru frumos între a ghida discuțiile și a ne oferi libertatea de a ne exprima. Nu au fost momente stânjenitoare, timpi morți sau senzația că trebuie să spun ce trebuie. Din contră, a fost un spațiu safe, în care s-a și plâns, cu prietenie, acceptare și lipsit de judecată. Felul în care ai oferit atenție la ceea ce spuneam a fost deosebit. Ai sumarizat mereu sau ai auzit mereu exact ce voiam să spun în sutele de cuvinte.

Sunt foarte recunoscătoare pentru implicarea în aceste întâlniri. A fost un proces foarte profund, care m-a ajutat să fiu conștientă de ambivalența din viață, să numesc cu voce tare dorința de a căuta ceva ce am lăsat în România și realizarea că acel ceva nu mai există nici în România, nici în altă țară. Și sunt ok cu asta. Obsesia minții de a căuta țara și locul unde să se simtă din nou acasă s-a potolit.

O altă conștientizare profundă pentru mine a fost doliul din procesul de migrație și reapropierea de identitatea românească negată în procesul migratoriu, care indiferent de statut, context, țară, este un proces care vine la pachet cu niște pierderi despre care nu se vorbește în nicio societate.

În primul rând mi-am dat seama că mai am mult de lucrat cu mine și aceste ședințe m-au motivat să îmi continui drumul în dezvoltarea personală alături de un terapeut. Tema migrației este foarte nuanțată și nu aveam idee cât de complexă poate fi. De-a lungul ședințelor am trecut prin tot felul de stări, de la speranță și recunoștință la vulnerabilitate și plâns. Nu e doar despre migrație, ci și traumele din copilărie care afectează viața adultului din prezent.

Întâlnirile m-au ajutat să mă înțeleg mai bine pe mine însumi, am reușit să identific cauza unor comportamente dăunătoare și să creez conexiuni între copilărie și viața profesională de acum.

Aș recomanda programul tuturor persoanelor care simt că și-au pus viața pe hold, că nu se simt acasă nicăieri cu adevărat.

Am intrat fără așteptări și am plecat de fiecare dată cu inima caldă, mai conectată cu mine și cu ceilalți, cu exerciții practice și cu idei utile pe care le-am putut aplica.

Corina a condus grupul cu multă empatie și flexibilitate, creând un spațiu în care oamenii au avut încredere să vorbească deschis și să reflecte sincer. Cred că tocmai acest lucru a făcut diferența, pentru că am învățat mult mai mult cu și de la alții.