Citesc o carte despre creierul feminin si cum difera el de cel masculin. 99% din baza genetica este identica la femei si la barbati. Insa acel 1% face o diferenta enorma, dupa cum se vede si cu ochiul liber. Una dintre diferențele fundamentale este nivelul hormonilor sexuali (estrogen, progesteron, testosteron, si altele). Ne nastem cu un creier ‘feminin’, insa, undeva prin saptamana 18 de sarcina, la baieti se intampla o explozie de testosteron care… omoara din neuronii din zonele de comunicare și emotie. Zbang. In schimb, stimulează neuronii din zonele de instincte agresive, sexuale, crescand astfel in volum zonele respective din creier.

Și ce înseamnă asta?

Drept consecință, apar diferentele intre noi pe care le intuim cu totii dar tindem sa le aruncam in fata celuilalt cand ne certam. Femeile sunt mult mai predispuse catre a trai in grupuri si a cauta conexiunea cu ceilalti. Sunt mult mai capabile sa exprime ce vor, ce gandesc si ce simt si sa negocieze pacea cu celalalt. Conflictul este resimțit de femei ca pericol mortal si este evitat sau dezamorsat. Pe de alta parte, barbatii sunt mai competitivi, mai impulsivi, mai sexuali si rezolva multe conflicte simplu prin agresiune (verbala sau fizica). Ei inteleg mult mai putin nuantele din tonul celorlalti, expresiile faciale si alte expresii emotionale de genul asta. Ring a bell? De cate ori nu i-ati spus iubitului ca nu va intelege? De cate ori a zis el ca este confuz atunci cand spui ca nu s-a intamplat nimic, in schimb esti tot imbufnata? Da, we’ve all been there.

Ceea ce vreau eu sa spun e altceva. M-a lovit ironia faptului ca femeile sunt cele care cresc bărbații. Cel putin in majoritatea timpului in cazurile unde tatii sunt implicati activ in cresterea copiilor. Asadar, noi le cerem baieteilor sa nu mai loveasca, in schimb sa ceara ce vor si sa isi astepte randul. Incercam sa ii invatam ca nu e frumos sa tipi la alti copii sau sa le spui ce sa faca. Trebuie sa explici, sa negociezi, sa respecti parerea celorlalti. Atunci cand un alt copil plange dupa ce a primit un pumn, le spune lm ‘Uite, e trist acum. Cum crezi ca se simte?’. Cu alte cuvinte, ii invatam sa rezolve situatii si sa se comporte intr-un mod feminin. Si e normal, firesc, sa fie asa.

OK, și ce fac cu informația asta?

E bine sa tinem minte ca au limite in a putea sa ne urmeze indicatiile. Trebuie sa existe spatiu si pentru instinctele lor agresive, trebuie uneori sa fie ok sa spui altora ce sa faca, sa te joci in casa cu mingea, sa tipi mai tare sau sa te bucuri mai zgomotos. Aici intra tatii in scena, ei trebuie implicati activ in cresterea copiilor de orice sex, si… aici vine partea mai ciudata… sa aiba drept de veto si uneori sa faca lucrurile doar cum le vine lor natural. Atat fetitele cat si baieteii au nevoie de ambii parinti, de ambele fete ale monedei. Insa baieteii au in mod special nevoie de un model si de o relatie primordiala cu un alt barbat care ii intelege 100%.

Asadar, atunci cand tatal vorbește cu baiatul lui despre fotbal si nu despre carti, cand ii zice ‘da-i tati si tu, nu sta’… nu va bagati. Discutati cu partenerul in privat, mai tarziu, ce este de incurajat si ce nu este ok, insa dati-i spatiu sa se simta parinte. Sa simta ca are un cuvant de spus. Altfel va renunta, sau pur si simplu nu va fi acel stalp pentru baietelul vostru. Si e pacat.