Experiența de a te muta din țară nu e trăită la fel de toată lumea
Sunt câțiva factori pe care i-am adunat în 10 ani de lucru cu români plecați sau reîntorși. Îi împărtășesc cu tine pentru că, sincer, cred din tot sufletul că avem nevoie să creștem nivelul de conștiență asupra acestui fenomen care ne atinge pe mulți, direct sau indirect.
1. Vârsta la care pleci
Cei care pleacă înainte de 30 se adaptează, de obicei, mai repede și mai ușor decât adulții trecuți de 30.
Ține mult de flexibilitatea personalității: cu cât înaintezi în vârstă, cu atât mai multe lucruri devin non-negociabile. Mai ține și de alte lucruri care vin la pachet cu vârsta, cum vei vedea și mai jos.
2. Dacă pleci singur sau în cuplu
Când pleci singur ești mult mai motivat să-ți construiești o viață socială.
În cuplu ai mai multă siguranță emoțională, dar e mai greu ca amândoi să fiți la fel de mulțumiți de mutare — și asta poate aduce conflicte.
3. Dacă pleci cu copii
Asta adaugă un strat nou de complexitate.
Trebuie să găsești școli, prieteni pentru ei, să se integreze lingvistic și cultural. Programul tău social va fi limitat, pentru că nu prea are cine să stea cu ei ca tu să ieși să socializezi.
Oriunde mergeți, mergeți cu ei, iar viața va gravita în jurul orelor lor de somn, masă și școală.
4. Jobul pentru care te duci
Dacă îți place jobul, toată mutarea capătă altă culoare.
În general, locul de muncă e principalul pilon al relocării și e mult mai important să fie bine decât atunci când ești acasă.
5. Dacă ajungi într-un oraș mare sau într-o zonă rurală
Orașele mari oferă mult mai multe variante de socializare, comunități de expați, lucruri de făcut în weekend.
În mediul rural e mai izolat și trebuie să fii genul care savurează liniștea.
6. Dacă ești dintr-un oraș mare din România
Dacă veneai din București, Cluj, Brașov, probabil erai aproape de familie și prieteni vechi, cu vizite dese și cu cine să stea cu copiii când voiai timp doar cu partenerul.
Toate astea îți vor lipsi și va dura un pic până te ajustezi la noile condiții.
7. Dacă pleci la studii sau cu job
Studiile sunt mult mai fun, socializarea vine natural.
La job, fiecare are deja viața lui, prietenii nu se fac chiar peste noapte și nici tu nu mai ai vârsta și dispoziția de la facultate (vezi punctul 1).
8. Dacă partenerul e localnic
Ajută enorm să ai un partener localnic.
În cazul ăsta nu te țin doar jobul sau studiile în locul respectiv și te vei simți ceva mai inclus(ă) în comunitate.
9. Dacă țara de adopție are ceva de care ai nevoie și nu găseai deloc în România
Fie că e vorba de un tratament medical specializat, un job foarte nișat (cercetare, highly skilled jobs, predare la universități de top etc.) sau altceva ce nu puteai avea acasă, diferența va fi atât de clară încât o să fie mai ușor să faci față dezavantajelor și dorului.
Ce vreau să spun cu asta?
Să te înarmezi cu ceva răbdare în procesul de relocare și să ai în vedere că de multe ori it gets worse before it gets better.
E o schimbare majoră și fiecare o parcurge în felul său, în funcție de context.
Este o experiență complexă, cu multe sentimente amestecate, care te schimbă permanent. Eu aș zice că per total în bine, pentru că te maturizează și îți oferă perspective complet noi asupra vieții. Fie că e permanent sau nu.
Disclaimer
Acești factori sunt bazați strict pe experiența mea personală ca expat și clinică în cabinet, lucrând cu peste o sută de expați din multe culturi.
Eu una nu am găsit o sursă bibliografică documentată despre diaspora românească și care sunt coordonatele acestei subculturi enorme a societății noastre. Lucru care este frustrant și șocant pentru mine.
Așa că apelez la tine!
💛 Mai știi și alți factori care fac diferența?
Hai să documentăm împreună ce înseamnă să fii expat român. Este mare nevoie de o narativă cu sens, atât pentru cei plecați, cât și pentru cei rămași sau reîntorși.
Scrie-mi!
