În ziua de astăzi, cei care avem copii, purtăm de multe ori în cuplu și cu alți părinți dezbateri pe tema: ce îi spunem copilului despre Moș Crăciun? Dacă îi spunem toată povestea cu moșul și cu renii și cu cadourile aduse cu sania în noapte, sunt anumite dezavantaje: copilul se poate simți mințit sau păcălit când află că nu există de fapt, devine mai dificil să explicăm cum monștrii și alte creaturi înfricoșătoare nu există, însă moșul da, etc. Dacă îi spunem adevărul copilul nu are parte de magia Crăciunului care, să fim sinceri, este posibilă DOAR în această perioadă a vieții.

Sau…?

Când îmi las mintea să zboare, îmi dau seama că sunt câteva elemente de magie și în felul în care adulții trăiesc experiența acestei sărbători. De Crăciun avem senzația că vom fi mai buni, mai darnici, mai altruiști. Pare că toate conflictele din familie dispar ca prin magie și ne întâlnim cu cei apropiați să ne împărțim cadouri și să sărbătorim împreună. Ornamentele de crăciun și bradul aduc o stare de bine, ne trezesc copilul interior și ne transpune într-o stare de visare, bucurie, energie creatoare. Magia se extinde puțin și către revelion, unde ne spunem unii altora că anul viitor va fi mai fericit, mai îmbelșugat, cu mult diferit de cel care tocmai se încheie. Urările care se fac întrețin, și ele, tendința către gândire magică: “Sărbători fericite!” sau “Un an nou fericit!”. În nici una dintre situațiile acestea nu avem neapărat o bază logică pentru a ne simți într-un fel sau a crede că, din senin, va veni mai multă fericire în viețile noastre.

Atunci, care este nevoia care ne îndeamnă să facem din sărbătorile de iarnă un moment în care este musai să fim fericiți? Ce înseamnă, exact, această fericire?

Un gând pe care îl am este că, într-un fel, cu toții ne întoarcem, în mod simbolic, la o perioadă din viețile noastre când totul era posibil. Când era suficient să îți dorești ceva ca să ți se întâmple. Suntem nostalgici, poate, după momentele în care descopeream, sub brad, cadouri și pentru o seară totul era perfect. Fericirea era totală. Ok, acum știm că nu vine un bătrân pe sanie cu o cantitate imposibilă de cadouri, dar copilul nostru interior poate că încă mai ține minte senzația aceea și mai tânjește după ea.

Un alt gând este legat de ciclul vieții: tot ce are un început, are și un sfârșit. Avem, poate, nevoie ca necazurile să dispară odată cu anul calendaristic. Avem nevoie de un motiv ca conflictele familiale să se pună pe pauză și să mai fim și împreună fără așteptări și pretenții. Finalul de an aduce cu sine dulcea iluzie că am putea scăpa și de ceea ce nu ne place în viețile noastre, e atât de simplu precum o dată de “prescriere” precum 31 decembrie.

Mă întreb, retoric, este nevoie sa fie totul logic și corect? Da, nu se schimbă nimic, de fapt, cu finalul de an, însă trebuie neapărat să fim în contact cu această realitate tot timpul? Pe final, am aceeași întrebare pentru voi pe care o am și pentru rudele sau prietenii cu care dezbat problema cu care am început acest articol: oare nu toți avem nevoie de puțină magie?