Cu totii ne dorim copii care sa imparta, sa nu tipe la alti copii (sau adulti), sa spuna ‘te rog’ si ‘multumesc’ si sa fie in general ‘placuti’. Insa, de multe ori, socoteala si dorintele noastre nu se potrivesc cu realitatea si cand ti-e lumea mai draga copilul tau se agata de parul blond al copilului prietenei tale si rade, autentic bucuros ca celalalt copil plange. STUPOARE.

De unde vine chestia asta? Suntem imediat tentați sa ne simtim cu musca pe caciula si nici ceilalti nu intarzie sa ne spuna ce anume din cum ne crestem noi copiii i-a facut asa de batausi. Evident, un mediu familial cu multe certuri (nu mai zic de batai), duce la un astfel de comportament, copilul fiind traumatizat si urmand modelele pe care le vede. Insa noi stim ca la noi acasa nu se cearta nimeni asa de rau, nu am atins vreodata copilul nici cu o floare, asadar de ce e agresiv?

Un studiu interesant a studiat daca programele pentru copii educaționale reduc agresivitatea comparat cu cele agresive care, teoretic, o cresc. Rezultatele au fost extrem de surprinzatoare. Nu doar ca nu o scad, dar pe cea fizica nu o afectează si pe cea relaționala o dubleaza comparat cu programele TV agresive. Adică programele educaționale care incearca sa arate copiilor ca nu e frumos sa jignesti, sa excluzi, sa critici fac exact opusul intr-un mare fel. Cam de 2.5 ori mai mult decat cele agresive. Care este explicația?

Copiii nu fac legatura intre mesajul de la finalul episodului cu restul actiunii, in schimb invata prin observatie. Iar programele educative arata foarte multe jigniri si comportamente nedorite la copil ca, apoi, sa le zica la final ca ASA NU. Insa nu asa functioneaza copiii. Conteaza ce vad, nu doar cum o impachetezi la final.

Apoi, copiii invata sa se certe vazandu-ne pe noi certandu-ne cu partenerul. Certurile noastre in cuplu ii streseaza pe cei mici, chiar si atunci cand nu ne certam in fata lor. Ei stiu ca s-a intamplat. De fapt, studiile arata ca e mai benefic pentru copii sa te certi si sa te si IMPACI in fata lor. Astfel nu raman cu sentimente negative la final si invata cum sa rezolve conflicte, ceea ce e foarte util.

Un copil loveste pe altul cand a epuizat toate variantele de actiune. Furia este un sentiment firesc, il avem cu toții, insa la copii nu exista nici o bariera intre sentimente si expresia lor in stare pura. Pe masura ce cresc ii putem invata cum sa se descurce cu sentimentele neplacuta si sa nu le exprime agresiv. Insa pentru moment, mi-ai luat mingea…am zis ca e a mea…nu ai parut sa vrei sa o dai inapoi…boom! Palma in cap.

Nu este util sa exagerezi si sa tipi la copilul tau care crede ca a fost total imdreptatit. Se va simti ignorat si neimportant. Poti, daca vrei, sa ceri tu scuze in numele copilului ca sa nu zica adulții de fata ca nu iti pasa deloc. Insa nu il obliga pe el sa isi ceara scuze, nu va fi sincer. Si unde tocmai a dat palme, acum invata sa si minta. Dupa ce s-a linistit putin, incearca sa il ajuti sa gaseasca ce ALTCEVA ar fi putut sa spuna sau sa faca. E atat de simplu: ” Cum altfel ai fi putut sa te porti ca sa fie mai bine?” „Ce altceva ai fi putut sa spui in afara de cuvantul ‘prost’?”.