Anul acesta se împlinesc 10 ani de când am început oficial să practic psihoterapia. Mai lucrasem și înainte de 2015 în domeniu, dar atunci am terminat masteratul și mi-am început parcursul profesional într-un cadru structurat și recunoscut.
Drept formă de celebrare, am făcut o listă cu cele mai importante lecții pe care le-am învățat în acest timp — despre terapie, despre schimbare, despre oameni. Unele au venit din profesia mea. Altele, din procesul meu personal de terapie.
1. Nu forța lucrurile
Poți să-ți dorești foarte tare o schimbare, să simți clar că ceva nu merge bine, dar dacă nu ești pregătit cu adevărat să se schimbe lucrurile, procesul nu va merge.
Asta am învățat-o destul de devreme, când aveam tendința să-mi doresc eu mai mult schimbarea decât clientul. Evident, nu ieșea bine. Între timp, am învățat răbdarea. Și respectul față de ritmul și voința fiecărei persoane. Fiecare are dreptul și capacitatea să decidă dacă vrea să schimbe ceva — și când.
2. Chimia cu terapeutul contează
Relația terapeutică e, de fapt, cel mai important factor în succesul unei terapii. Nu o spun doar eu, o spun și studiile.
În ziua de azi, oamenii nu prea mai au nici timp, nici bani, nici energie să încerce să repare o relație terapeutică nefuncțională. E OK să cauți un terapeut cu care chiar simți că poți lucra. Contează enorm să simți că persoana respectivă te poate susține cu adevărat.
3. Nevoile se schimbă în timp. Și oamenii care ni le împlinesc la fel
Am trăit asta personal. La 20 de ani, aveam nevoie de terapeuți mai directivi, care să-mi spună cum să gândesc. Asta era etapa în care mă aflam.
Acum, la 36, am nevoie de cineva cu care să-mi limpezesc gândurile și care să-mi susțină autonomia. În plus, am și alte relații de sprijin: un antrenor personal, un specialist în medicina funcțională, un mentor, un specialist în marketing. Viața mea e mai complexă și am învățat să cer susținere în moduri diferite.
4. Nu ne putem schimba până nu ne acceptăm
Adevărul simplu: dintr-o zonă de critică și dispreț față de sine nu vine schimbarea sănătoasă. Poate doar adaptări de suprafață, cu costuri mari.
Schimbările reale și durabile pornesc dintr-o relație de grijă față de cine ești acum. Oricum ai fi. Abia când te poți privi cu compasiune, devii capabil(ă) să alegi ce vrei să schimbi cu adevărat.
5. Nu există rețete universale
Nu există “așa e bine” sau “așa e rău” valabil pentru toată lumea. Există doar ce se potrivește fiecărei persoane, într-un anumit moment din viață.
Cred că ăsta e și motivul pentru care există atâtea metode de terapie. Pentru că fiecare om are nevoi specifice și e important să le poți recunoaște și să alegi conștient.
6. Vremurile și cultura din care vii te influențează
I can’t stress this enough. E relevant dacă ești millennial, boomer sau Gen Z. Dacă ai crescut în România sau în altă cultură. Dacă ai avut dificultăți financiare sau nu. Dacă ești femeie sau bărbat.
Toate acestea te așază deja pe o traiectorie de viață. Nu ca să te încadreze, ci ca să știi cu ce bagaj pleci la drum.
7. Nu lua lucrurile personal
Ca terapeut, e esențial să fii disponibil să primești feedback și să nu îl iei aiurea. Chiar și (sau mai ales) atunci când nu îți convine.
Poate clientul îți spune că nu se simte auzit sau că simte că nu face progrese. E greu să auzi asta. Dar e parte din proces. Și e despre el, nu despre tine.
8. Nivelul de dezvoltare personală al terapeutului contează
Mai mult decât metoda. Serios.
Poți practica orice școală de terapie, dar dacă nu ai făcut tu însuți/însăți un proces serios și adânc, nu vei putea ține spațiul etic pentru celălalt. E o meserie care cere lucrul cu tine. Just how it is.
9. Rămâi cu oamenii în minte
Sunt clienți la care mă gândesc și azi, după ani. Mă întreb: “Oare ce mai face…?”
Pentru că procesul e reciproc. Și pe tine, ca terapeut, te schimbă interacțiunile astea profunde, așa cum e firesc în orice relație umană care contează.
10. Nu toată lumea are nevoie de terapie pe termen lung
Dar — și asta e important — timpul nu schimbă oamenii de la sine. Nu e suficient “să treacă anii”.
Schimbarea cere intenție și muncă. Să vrei, să știi de ce vrei, și apoi să faci. Acolo unde tu simți că e important.
La final
10 ani nu e doar un număr. E o călătorie cu multe învățături. Despre oameni, despre limite, despre ritmuri. Despre ce înseamnă, cu adevărat, să fii aproape de cineva care vrea să se înțeleagă mai bine.
Sper ca unele dintre lecțiile astea să-ți fie de folos. Și dacă ai fost, ești sau vei fi într-un proces terapeutic — îți țin pumnii. E o alegere curajoasă. Și, de cele mai multe ori, profund transformatoare.
